Pentru ca afinele se afla printre preferatele mele atat pentru gustul lor mirobolant cat si pentru vitaminele si mineralele ce le contin (sunt bogate in acizi organici, minerale precum fier, potasiu, mangan, cupru, sulf, fosfor, zinc si crom, vitamine, taninuri, alcool si ulei esential), am zis ca nu pot sa nu imi fac pentru sufletelul meu cateva borcane de dulceata.
Asa ca am plecat in cautare de afine. Nu, nu in padure ci la piata! Am tot cautat vreo 2 saptamani pentru ca aici (la Kiev), nimeni nu vrea sa vanda berry-uri de orice fel ar fi ele la kg ci numai la pahare din plastic (ca acele pentru bere). Ieri, in final, am gasit la o precupeata afine de padure cu 45 hrivne kg, aproximativ 11.4 ron/kg. Cam scump din punctul meu de vedere dar na, cand te gandesti cat efort depun ca sa le culeaga…Daca nu ai afinul tau in curte, platesti. Oricum ar fi, platesti mult mai putin decat ai cumpara un borcan de dulceata de la hipermarket.
Ca si sfat: daca va duceti la piata dupa fructe extrem de perisabile, luati-va de acasa o caserola destul de incapatoare, cu capac, astfel incat fructele sa stea bine si sa nu se striveasca. Eu am patit-o in urma cu ceva ani cand am cumparat capsuni si am ajuns acasa cu o pasta oribila ce deja fermentase in punga.
Si pentru ca am terminat cu introducerea, sa trecem la treaba:
Timp de pregatire: 24:00 ore
Timp de gatire: 01:00 ore
Timp total: 25:00 ore
Numar de portii: depinde de gramajul borcanului
Dificultate: usor
Ingrediente:
1 kg. afine
500 gr. zahar
zeama de la 1/2 lamaie
Dupa ce ajungeti cu afinele acasa sau le culegeti din propria gradina, acestea se pun intr-o strecuratoare destul de incapatoare si se spala sub jet de apa rece in mai multe ape. Se lasa la scurs si se adauga zaharul. Se pun la loc racoros pentru 24 de ore, amestecand din cand in cand foarte usor ca sa nu se striveasca fructele.
Cand afinele au lasat destul sirop, se pun intr-o cratita de inox sau orice alta suprafata neaderabila, si se lasa la foc mare pana cand incep sa se agite si sa faca spuma.
Se reduce focul la jumatate si, cu o lingura de metal, incercam sa strangem cat mai bine spuma care se formeaza. Pentru a va fi mai usor, puneti un vas cu apa si scufundati lingura cu spuma ori de cate ori e necesar.
In felul acesta nici nu mai faceti mizerie pe tot aragazul si nici nu va straduiti sa scapati de spuma. Daca pe peretii oalei s-a format un strat cu aceeasi nesuferita spuma, inmuiati cateva servetele de bucatarie si stergeti bine, FARA SA VA ARDETI, marginile acesteia.
Adaugati zeama de lamaie, amestecati usor si tineti dulceata sub supraveghere.
Intre timp, dupa ce ati spalat bine borcanele, puneti-le in cuptor pentru sterilizat, unde le lasati cca. 25 de minute. Dupa care, deschideti putin usa cuptorului pentru a se raci usor.
Dupa cca. 45 de minute de la fierbere, incercati dulceata. Nu o lasati foarte mult timp, chiar daca pare lichida deoarece afinele au destula pectina cat sa va faca dulceata din borcan un fel de smoala pe care sa nu o mai scoateti in nici un fel 🙂 (Va spune asta Stan Patitul…)
Nivelul de fierbere se stabileste ca si la celelalte dulceturi:
1. Se pune o lingura de dulceata pe o farfurie si se baga in conglator pentru 5 minute. Daca tragem cu degetul pe mijlocul dulcetii si aceasta nu se apropie repede, atunci e gata.
2. Tinem o farfurie pentru 10 minute in congelator, o scoatem si punem o lingura cu dulceata. Daca dulceata nu curge, atunci e gata.
Oricum ati face, aveti grija sa nu va pacaleasca. De altfel, o sa observati cum ramane pe lingura: fixata, ca si cand ar avea gelatina.
Cand hotarati ca este gata, puneti-o cu atentie in borcane si bucurati-va de gustul minunat! Eu, in afara de clasicul unt cu paine, o mai folosesc si pentru cheesecakeuri sau alte bunatati cu fructe.
In acelasi fel se prepara si duceata din fructe de soc. Sper sa reusesc sa fac anul acesta si revin cu fotografii.
Sa aveti pofta!