Puf – sau cum sa te indragostesti pentru toata viata de un homeless

Numele meu e Puf, fost Vasile…si as vrea sa va spun povestea mea.

Stiu ca traim intr-o lume in continua miscare (mami meu adoptiv asa spune), ca lumea alearga si, uneori, nu are timp pentru noi, animalutele mici ce traim pe strada, dar, cei ce avem un pic de noroc, cu ajutorul acestora, reusim sa ne schimbam viata si, de ce nu, sa le-o schimbam si pe a lor.
Exact nu stiu in ce luna a anului 2010 m-am nascut (cred ca prin iulie) dar stiu ca traiam pe una din strazile orasului Tbilisi. Mami meu ne lua in fiecare zi, pe mine si fratii mei si ne lasa la usa a doi straini, doar doar se indurau sa ne dea ceva de mancare. In primele zile eram timid, normal…oricum nu intelegeam eu ce spun ei. Mancam repede si o zbughiam prin curtile parasite de pe strada aceea luuuunga, plina de masini care oricand ne puteau face una cu asfaltul. Mami era foarte slaba, bolnava tare, plina de bube. Bube cu care m-am “pricopsit” si eu…Tipul blond care iesea la usa si ne dadea papa bun, ulterior devenit tatal meu, ma tot mangaia, asa plin de bube cum eram si a incercat sa ma bage, in prima faza, in garaj dar am reusit sa fug prin gaura de aerisiere, pana intr-o zi cand mami meu a disparut…a disparut de tot. Am strigat-o, am plans si nimic. L-am auzit pe tati ca de fapt, murise in scutul masinii nou noute a vecinului – un jeep a-ntaia. Eh…sa fie primit ca doar na…pentru noi nu avea un loc sau un pic de laptic!

In cele din urma, vazand ca sunt singur si bolnav m-am hotarat sa fiu cuminte si sa fac frumos. Frumos nu prea puteam face ca eram mic, urat, pricajit, slab ca naiba si mai aveam si bubele alea din care, de atata scarpinat curgea sange dar…macar nu zgariam, nu scuipam si incercam sa ii determin sa imi dea ceva bun de mancare. Sotia blondului, mama mea adoptiva, in prima faza nici nu a vrut sa auda de animal in casa dar incet incet am convins-o si m-a lasat in garaj unde mi-au amenajat un cos frumos si imi dadeau mancarica buna. Macar aveam CASA MEA si FAMILIA MEA! M-au botezat Vasile (la insistentele unui domn de acolo), nume care sincer, nu imi placea. A doua zi a inceput lungul si anevoiosul drum al recuperarii mele. Pentru ca eram slab dezvoltat, doctorita a zis ca sunt fetita si atunci mi-au schimbat numele in Puf…mai bine, ca oricum nu imi placea Vasile…nu m-ar fi reprezentat acum, cand sunt un asa domn blanos. Cu timpul, insa, am revenit la drepturile mele de mascul.
Am inghitit zeci de hapuri, am facut tot atatea injectii si m-au alifiat mai ceva ca la spa…in cele din urma, dupa muuulte vizite la medic am iesit cu drag in cartier. Fratii mei, cu care ma vedeam zilnic veneau tot timpul pe garduri si furau mancarea familiei de pe masa pana cand…tati a hotarat sa aduca un caine!!! Un caine pe proprietatea mea! In curtea mea, in viata mea! Am incercat sa impresionez cumva dar nu am reusit si pentru ca ei o iubeau la fel de mult mi-am zis ca mai bine mi-o fac prietena ca oricum, alta solutie nu aveam. Imi petreceam zilele cu ea, dormeam cu ea, am fost cei mai buni prieteni. Apoi mi-a venit asa un chef de viata nebun, mi-am dorit sa cunosc cat mai multe fete si am uitat sa mai vin acasa. 5 zile! Cand m-am intors slab, pricajit si plin de rani, nu stiu din ce cauza, m-au pus in cusca si m-au dus iar la medic unde mi-au taiat cele mai de pret bijuterii ale mele. Toate ar fi fost extraordinare daca eu, disperatul de curatenie, nu m-as fi apucat sa ma spal, apoi sa ma ling si in cele din urma sa ma rod unde fusesem taiat si cusut…lucru care a dus la otravire, ars limba si trahee si infectie acuta in numai 8 ore…A urmat un nou drum anevoios de vindecare, de data aceasta 2 luni de zile, zi de zi, mergeam la doctoreasa unde primeam injectii, spalaturi si alte asemenea tratamente costisitoare caci in tara mea (Georgia), se considera un lux sa ai animale de companie. Cu mancarea a fost mai greu ca mami trebuia sa imi fiarba peste pe care il blenduia si mi-l administra cu seringa ca eu nu puteam manca absolut nimic. Am pierdut eu vreo 2 vieti, dar, Slava Domnului, m-am facut baiat frumos si cu ocazia asta, nu mai mergeam sa dorm in garaj ci chiar in mijlocul patului din camera de zi. Duceam o viata de huzur, cu tot ce imi doream: dragoste, joaca, spatiu muuult in casa si in curte, pomi, garduri, fluturi, albine si flori, preferatele mele pe care si acum ador sa le miros.

Pana cand…ceva se intampla: am mers iarasi la medic, ne-au luat sange pe care l-au trimis in Romania prin curier rapid ca sa faca analiza de titrare anticorpi ca, cica, nu puteam sa intram in tara UE fara hartiile alea pe care mami le-a primit pe mail….faceau bagaje, se agitau, strangeau cutii multe pe care le umpleau, imi luasera toate jucarioarele si le pusesera in cutiile lor…apoi, de teama sa nu fug, mami m-a inchis in casa. Geaba am strigat, am miorlait din toti rarunchii, nimeni nu se indura de mine. Insa in miez de noapte, atat eu cat si sora mea, ne-am trezit inchisi fedeles, urcati in masini, controlati mai ceva ca la trupele antitero si apoi , dupa ce ai nostri au platit multi, foarte multi bani (mai ales pe sor-mea ca ea e mare si grasa chiar daca nu e de rasa ci doar o curcitura mai rasata, oricum…nu se compara cu mine  ), ne-au urcat intr-o cutie zburatoare unde mi s-a facut rau… Dupa 12 ore de chin, am aterizat in tara voastra, Romania in orasul Bucuresti unde am fost dus intr-o cladire cum nu mai vazusem, inalta de 10 etaje. O maaare problema pentru mine, care am fost obisnuit la curte. Mama mamicii mele, adica mamaia, o tipa destul de fitzoasa care invoca nu stiu ce alergii la blanita mea fina, a facut oaresce figuri la inceput insa, cu timpul s-a obisnuit. Aaa…da’ sa nu va zic de tataie (Dumnezeu sa-l odihneasca!) care refuza ideea de animal in casa si spunea mereu “nu am ajuns eu la 60 de ani sa curat rahat de pisica!”, era primul care fugea cu lopetica sa imi goleasca toaleta. 😦  Acum, traim impreuna fericiti, ne jucam, ador sa le fac freza (da, ii spal si pe ei cum ma spal pe mine), toata familia imi face poftele si toata casa e a mea. E adevarat ca si eu sunt cumintel…nu ma agat de nimic, nu imi ascut ghearele decat la locusorul meu, nu fac mizerie, nu mananc plante. Nici nu as putea pentru ca imi place sa stau sub glasterele pline de flori si sa le miros.

Cateodata mai fac si pe medicul de familie (lucru care lu’ mamaia i se pare nemaipomenit) cand ii apuca cate o criza de reumatism sau mai stiu eu ce boala.  Si sa nu uit sa va zic si de sor-mea, Lola: ea e stapana pe 1500 de metri, la tara la bunica lu’ mami. Sincer, o invidiez ca poate sa fie libera cand vrea, nu o pazeste nimeni ca ar putea sari de la balcon sau sa i se intample ceva rau dar pe de alta parte stiu ca sufera ca nu e cu noi. Mami are grija de ea si merge mereu sa o viziteze si sa ii duca mancarica. Cateodata ma ia si pe mine dar sincer, nu imi place sa vad cum o dragalesc…ba chiar ma enerveaza. Ultima data am stat suparat 2 saptamani, am facut pe inabordabilul si ce credeti? M-au dus la medic! Pai de asta aveam eu nevoie? Aveam nevoie sa stiu ca sunt UNICUL! Poate cand ne vom muta la noua casuta o sa fim mai multi, daca vrea Doamne Doamne (mami asa zice) dar pana atunci, prefer sa fiu singur! Ma rog, fie, …si cu Lolix, dragostea lui tati… 😛

Deocamdata, din nou, ma bucur singur de toata atentia. Slava Cerului!

PS: Voi reveni cu alte vesti. 😉

942924_597113343656240_1551272063_n

_DSC6287

Advertisements

2 thoughts on “Puf – sau cum sa te indragostesti pentru toata viata de un homeless

  1. Chiar da ca stiu povestea pe de rost, fiind protagonistul blond, felul unic in care ai redat-o m-a facut sa retraiesc intens acele momente, sa zambesc, sa ma intristez, sa ma emotionez. Asta inseamna, cred eu, sa ai har! Iti multumesc si te iubesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s